Tratamentul prin transplantul de măduvă osoasă este riscant, dar eficient pentru SM

Un nou studiu realizat de cercetatorii de la trei centre de prestigiu din Canada abordează modul în care transplantul de maduvă osoasă (TMO) are rezultate pozitive la pacienții cu forme deosebit de agresive de SM. Transplantul, care este efectuat ca parte a unui studiu clinic și prezintă riscuri potențial grave, practic oprește orice activitate nouă recurentă, conform observațiilor examenului clinic și a scanării RMN.

Studiul relevă modificările sistemului imunitar, ca urmare a transplantului. Concret, un subset de celule T ale sistemului imunitar cunoscute sub numele de celule Th17, au o funcție substanțial diminuată în urma transplantului.

Descoperirile vor fi publicate în revista Annals of Neurology și în versiunea on-line, oferind o perspectivă importantă în a arăta cum și de ce tratamentul prin TMO funcționează, precum și modul în care SM recidivează.

"Studiul nostru a examinat în primul rând de ce pacienții nu recidivează și nu apar noi leziuni cerebrale după tratamentul prin TMO, care implică ablativ chimioterapie, urmat de transplantul cu celule stem, folosind propriile celule ale pacientului ", a declarat prof. Amit Bar-Or, principalul cercetător al studiului, care este un neurolog și cercetător SM la Institutul de Neurologie din Montreal si Spitalul -The Neuro, Universitatea McGill, și Director of The Neuro's Experimental Therapeutics Program.

"Am descoperit diferențe între răspunsurile sistemului imunitar ale acestor pacienți, înainte și după tratament, care indică un anumit tip de răspuns imunitar ca potențial autor de recidivă în SM."

"Deși sistemul imunitar, care reapare la acești pacienți, de la propriile lor celulele stem este, în general, intact, am identificat o capacitate selectiv diminuată a răspunsului imunitar Th17, după terapie - care ar putea explica lipsa unei noi activități a bolii SM. La pacienții netratați, aceste celule Th17 pot fi deosebit de importante în încălcarea barierei hemato-encefalice, care în mod normal, protejează sistemul nervos central. Această interacțiune a celulelor Th17 cu bariera hemato-encefalică poate facilita invazia ulterioară a altor celule imune, cum ar fi celule Th1, care se crede că contribuie, de asemenea, la un prejudiciu asupra celulelor cerebrale .”

Douăzeci și patru de pacienți au participat la un studiu clinic, ca parte a studiului clinic "Canadian SM TMO", coordonat de către doctorii Mark Freedman si Harry Atkins de la Spitalul General Ottawa. Noua descoperire, făcută într-un subgrup de pacienți care participă la un studiu clinic, sa bazat pe studiile imunologice efectuate în comun în laboratoarele de la The Neuro și Université de Montréal. Rezultatele acestui studiu ne arată, nu numai beneficiile clinice ale tratamentului BMT, dar, de asemenea, deschide o fereastră unică în mecanismele imunologice care stau la baza recidivei în SM. Celule Th17 ar putea fi celule imune asociate cu inițierea de noi activități a bolii recurente în acest grup de pacienți cu SM agresivă. Această descoperire adâncește înțelegerea noastră asupra SM și ar putea ghida dezvoltarea de medicamente personalizate, cu un profil risc / beneficiu mai favorabil.

Dintre pacienții tratați în studiul clinic Canada SM TMO, a fost Dr. Alexander Normandin, un medic de familie, care a aflat pentru prima dată că are SM, când era student în anul al treilea la facultatea de medicină McGill, și se pregătea pentru examenele de chirurgie:

"Am fost atât de absorbit în studiile mele, încât nu am acordat atenție la primele semne, dar după câteva zile de trezit cu fața amorțită, fața mea o simțeam de parcă era înghețată. Am aflat că am avut o formă foarte agresivă de SM și ar fi, probabil, să ajung într-un scaun cu rotile într-un an. A fost o lovitură brutală. Am devenit pacientul numărul 19 - din numai 24 pentru acest tratament experimental. Sistemul meu imunitar a fost scos din folosință și apoi repornit cu celulele mele stem. Astăzi, SM sa stabilizat. Acum am această boală sub control și îmi trăiesc fiecare zi în parte. "

A nu se copia fără acordul: scleroza-multipla.blogspot.ro

Referințe:

http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/ana.23784/abstract
Universitatea McGill

Speranță că leziuni nervilor în scleroza multiplă ar putea fi reparate

Făcând puțină lumina asupra modului în care celulele regenerează învelișul de mielină care înconjoară fibrele nervoase din creier, un nou studiu publicat în Nature Neuroscience deschide ușa la tratamente care ar putea repara leziuni ale nervilor și restabili funcțiile pierdute la pacienții cu scleroză multiplă (SM).

SM este o boală în care sistemul imunitar atacă si distruge mielina, o proteină care izolează nervii din măduva spinării, a creierului și nervului optic și oprește scurgerile semnalului electric.

După cum mielina este distrusă treptat, pacienții prezintă simptome variind de la o ușoară senzație de amorțeală la nivelul membrelor, la paralizie sau orbire.

Boala progresează nu doar pentru că sistemul imunitar distruge treptat mielina, cât datorită procesului natural de reparare care eșuează. Celule numite oligodendrocite sunt capabile de a repara daunele mielinei - "remielinizare" -, dar în SM aceastea eșuează după un timp.

Există peste 500.000 de persoane cu SM în Uniunea Europeană. În prezent, nu există terapii aprobate care să abordeaze această boală, prin promovarea regenerării mielinei.

Două descoperiri de celule ale sistemului imunitar pot fi importante pentru terapiile viitoare

În acest recent studiu, condus de Universitățile din Edinburgh și Cambridge, în Marea Britanie, cercetătorii descriu modul în care au studiat celule ale sistemului imunitar numite macrofage, cunoscute a fi implicate in remyelination, și a găsit două caracteristici importante, care ar putea duce la noi terapii, care promovează regenerarea mielinei:

1. Pentru ca remielinizarea să continue, macrofagele trebuie să devină anti-inflamatoare
2. Macrofagele eliberează o proteină numită activin-A, care încurajează în mod activ remielinizarea.

Primul autor dr. Veronique Miron, de la Centrul Consiliului Medical pentru medicină regenerativă de la Universitatea din Edinburgh, a declarat:

"Terapiile aprobate pentru scleroză multiplă acționează prin reducerea prejudiciul inițial al mielinei – și nu promovează regenerarea mielinei.

Acest studiu ar putea ajuta în a găsi noi medicamente țintă, pentru a spori regenerarea mielinei si a ajuta la restabilirea funcției pierdute la pacienții cu scleroză multiplă. "

Pentru studiul lor, Miron si colegii săi au examinat regenerarea mielinei pe probe de țesuturi umane si de la șoareci.

Ei au vrut să înteleagă ce stimulează remielinizarea și care molecule biologice, celule, sau alți factori pot fi implicați, și ar putea servi ca obiective pentru tratamente de regenerare, care ar restabili vederea pierdută, mișcarea și alte funcții la persoanele cu SM.

Studiile anterioare au arătat că macrofagele - celule ale sistemului imunitar care devorează patogeni, și alte materii nedorite, printre altele, sunt de asemenea, implicate în regenerare.

De exemplu, există un grup de macrofage numit M2, care este esențial pentru regenerarea pielii și a mușchiului.

Exercițiile aerobice măresc volumul Hippocampusului și îmbunătățesc memoria la persoanele cu scleroză multiplă

Rezultatele pilot dintr-un studiu aleatoriu controlat:

ȚINTA: Exercițiile aerobice îmbunătățesc memoria si promovează neuroregenerarea hippocampusului la animale. Eficacitatea sa nu a fost verificată într-un eșantion neurologic cu memoria - afectată. Aici avem un prim studiu aleatoriu, controlat, de exerciții aerobice versus non- aerobice la pacienții cu scleroză multiplă ( SM ) ce au tulburări de memorie .

CONTEXT : MS duce la o atrofie proeminentă a hippocampusului: o micșorare a volumului hippocampului de până la 10 % este văzută la persoanele cu SM recurent - remisivă( SMRR ), chiar și după numai cinci ani. Atrofia hippocampusului este legată de deficiențe ale memoriei, într-adevăr, mai mult de 50% din pacienții cu SM suferă de insuficiență de memorie, cu consecințe negative asupra calității vieții. În prezent nu există tratamente eficiente pentru memorie adresate SM, fie farmacologice sau de comportament.

Design / METODE : Datele pilot au fost colectate de la două persoane în ambulatoriu, cu SM și deficiențe de memorie și selectate aleatoriu pentru exerciții non - aerobice( stretching ) și aerobice( ciclism staționar, de cameră ). Apoi s-au realizat următoarele masurători de bază: RMN de înaltă rezoluție( volume neuroanatomice ), fMRI( conectivitate functională ), și evaluarea memoriei. Studiul a fost împărțit în sesiuni de 30 minute, de 3 ori pe săptămână, timp de 3 luni .

REZULTATE : Exercițiile aerobice au dus la o creștere de 16,5% în volum a hippocampusului și o creștere de 53,7% a memoriei, precum și o creștere substanțială a conectivitate funcționale a stării de odihnă a hippocampusului. În schimb, exerciții non-aerobice nu au adus relativ nici o schimbare în volumul hippocampusului ( 2,8 % ) sau memoriei ( 0.0 % ), și nici o modificare în conectivitatea funcțională a stării de odihnă a hippocampusului. Efectele exercițiilor aerobice au fost specifice pentru hippocampus și memorie, și nu au existat modificări comparabile în materia cenușie cerebrală totală ( 2,4 % ) sau în structura profundă non - hippocampului a materiei cenușii ( talamus, nucleul caudat: -4.0 % ), nu au existat schimbări nici în funcționarea cognitivă a non - memorie ( schimbare medie : 0,0 % ).

CONCLUZII: Aceasta este prima dovadă că exercițiile aerobice cresc volumul hippocampusului, conectivitatea hippocampusului, și îmbunătățesc memoria în SM. Exercițiile aerobice reprezintă un cost – eficiență, o disponibile pe scară largă, naturale, și tratament auto-administrat fără efecte secundare negative, care ar putea fi primul tratament eficient al memoriei pentru pacienții cu SM.

Aceste rezultatele au fost prezentate în cadrul celei de-a 65 Conferință anuală a Academiei Americane de Neurologie de la Center Convention San Diego, din San Diego.

Studiul a fost realizat de către: Victoria Leavitt, West Orange, NJ, Amanda Cohen, West Orange, Amanda Farag, West Orange, Christopher Cirnigliaro, West Orange, NJ, Nancy Chiaravalloti, West Orange, NJ, James F. Sumowski, West Orange, John DeLuca, West Orange.

Anu se copia fără acordul: scleroza-multipla.blogspot.ro

Celule Create Din Pielea Umană Promit Rezultate În Tratarea SM, Dereglările Mielinei

11 Februarie 2013

Un studiu apărut în revista Cell Stem Cell arată că celulele creierului uman create prin reprogramarea celulelor pielii sunt foarte eficiente in tratarea dereglărilor mielinei, o familie de boli ce include scleroza multiplă si o boală rară ce apare la copii numită leukodystrophie pedriatică.

Studiul reprezintă prima încercare cu succes în angajarea inducerii pluripotentelor celule stem umane (hiPSC) pentru a produce o populație de celule, care sunt critice pentru semnalizările neuronale din creier. În acest caz, cercetatorii au folosit celule create din pielea umană și le-au transplantat la animale cu dereglări ale mielinei.

"Acest studiu sprijină ferm utilitatea hiPSC ca o sursă fezabilă și eficientă de celule pentru a trata tulburările de mielină," a declarat neurologul Steven Goldman, profesor doctor la Universitatea din Rochester Medical centru (URMC), autorul principal al acestui studiului. "De fapt, se pare că celulele derivate din această sursă sunt cel puțin la fel de eficiente ca cele create folosind celule stem embrionare sau de țesut specific."

Descoperirea deschide ușa la potențialul de noi tratamente folosind celule derivate hiPSC pentru o serie de boli neurologice caracterizate prin pierderea unei populații de celule specifice în sistemul nervos central numită mielină. Ca și izolarea de pe firele electrice, mielina este un tesut gras care acoperă/învelesc legăturile dintre celulele nervoase și asigură transmiterea clară a semnalelor de la o celula la alta. Atunci când țesutul mielină este deteriorat, comunicarea dintre celule pot fi perturbată sau chiar pierdută.

La scleroza multiplă este cunoscută cea mai frecventă formă de degradare a mielinei, o afecțiune în care propriul sistem imunitar al organismului atacă și distruge mielina. Pierderea mielinei este, de asemenea, semnul distinctiv al unei familii de boli grave și adesea fatală cunoscute ca leukodystrophie pediatrică. În fiecare an, un grup de câteva mii de copii se nasc in SUA, cu o anumită formă de leukodystrophy.

Sursa celulelor de mielină din creier si măduva spinării este un tip de celule numite Oligodendroglii. Oligodendrocitele sunt, la rândul lor, puii de la o altă celulă numită celula strămoș oligodendrocyte (OPC). Oamenii de știință au teoretizat că dacă OPC sănătoase ar putea fi transplantate cu succes in creierul bolnav sau rănit, atunci aceste celule ar putea fi capabile să producă oligodendrocite noi, capabile de a restaura mielina pierdută, inversând astfel daunele cauzate de aceste boli.

Cu toate acestea, mai multe obstacole au împiedicat oamenii de știință. Una dintre principalele provocări este ca OPC-ul este o celulă matură in sistemul nervos central si apare spre sfârșitul procesului de dezvoltare.

"Comparativ cu neuroni, care sunt printre primele celule formate în dezvoltarea umană, există mai multe etape și multe alte măsuri necesare pentru a crea celulele gliale, cum ar fi OPC ", a spus Goldman. "Acest proces necesită ca noi să înțelegem biologia de baza si dezvoltarea normală a acestor celule și apoi să reproducem exact aceast episod în laborator."

O altă provocare a fost identificarea sursei ideale pentru aceste celule. O mare parte a cercetării în domeniu s-a concentrat pe celule derivate din celule stem țesut specifice și embrionare. Cu toate că cercetarea folosirii acestor celule a dat o perspectivă critică în biologia celulelor stem, aceste surse nu sunt considerate ideale pentru a satisface cererea, odată ce terapiile bazate pe celule stem devin mai frecvente.

Descoperirea din 2007 prin care celulele pielii umane ar putea fi "reprogramate" pâna la punctul în care s-au întors la o stare biologică echivalentă a unei celule stem embrionare, numite celule stem induse pluripotente, a reprezentat o noua cale inainte pentru oamenii de știință. Deoarece aceste celule - create folosind pielea proprie a beneficiarului - ar fi o potrivire genetică, probabilitatea de respingere după transplant este semnificativ diminuată. Aceste celule promit, de asemenea, o sursă abundentă de material din care se pot modela celulele necesare pentru terapii.

Echipa Goldman a fost prima care a stăpânit cu succes procesul complex de utilizare a hiPSC pentru a crea OPC. Acest proces sa dovedit a fi un mare consumator de timp. A durat patru ani pentru ca cei de la laboratorul Goldman să stabilească exact semnalul chimic necesar pentru a reprograma, produce, și în cele din urmă de a purifica OPC-ul în cantități suficiente pentru transplant și fiecare pregătire necesită aproape șase luni pornind de la celulă a pielii la o populație de transplant de celule producătoare de mielină.

După ce ei au reușit în identificarea și purificarea OPC din hiPSCs, au evaluat apoi capacitatea celulelor de a crea mielină atunci când au fost transplantate la șoareci cu o leukodystrophye ereditară care i-au făcut genetic incapabili în a produce mielină.

Ei au descoperit ca OPC-ul se răspândește pe toată suprafața creierului și începe să producă mielină. Ei au observat că celulele derivate hiPSC au făcut acest lucru chiar mai rapid, și mai eficient decât celulele create folosind OPC țesut derivat. Animalele au fost, de asemenea, sănătoase fără nici un fel de tumori, un potențial efect secundar periculos al unor terapii cu celule stem, și a supraviețuit semnificativ mai mult decat șoarecii netratați.

"Nouă populație de OPC si oligodendrocite a fost densă, abundentă, și completă", a spus Goldman. "De fapt, procesul de re-mielinizare a părut mai rapid și mai eficient decât cu alte surse de celule."

Următoarea etapă în evaluarea acestor celule - studiile clinice - nu vor sta mult în perspectivă. Goldman, împreună cu o echipa de cercetători si doctori din Rochester, Syracuse, și Buffalo, se pregătește să lanseze un studiu clinic folosind OPC-ul pentru a trata scleroza multiplă. Acest grup, intitulat Upstate MS Consortium, a fost aprobat pentru finanțare de către New York State Stem Cell Science (NYSTEM). Cu toate că studiul inițial al Consortium-ului - stadiile incipiente care sunt programate să înceapă în 2015 – se vor concentra pe celule derivate din surse ale țesutului, Goldman anticipează că hiPSC-derived OPC vor fi în cele din urmă incluse în acest proiect.

A nu se copia fără acordul scleroza-multipla.blogspot.ro

Referințe:

Coautori al studiului: Su Wang, Janna Bates, Xiaojie Li, Steven Schanz, Devin Chandler-Militello, Corri Levine, Martha Windrem, all with URMC’s Center for Translational Neuromedicine; Nimet Maherali și Konrad Hochedlinger cu Harvard Stem Cell Institute; și Lorenz Studer cu Sloan-Kettering Institute. Studiul a primit suport și de la NYSTEM, the National Multiple Sclerosis Society, the National Institute of Neurological Disorders and Stroke, the G. Harold and Leila Y. Mathers Charitable Foundation, Dr. Miriam și Sheldon G. Adelson Medical Research Foundation. University of Rochester Medical Center.

Proteină cheie evidențiată ca declanșator pentru Dezvoltarea Celulelor Stem

11februarie 2013

Un declanșator natural care permite celulelor stem de a deveni orice tip de celule din organism a fost descoperit de oamenii de știință. Cercetătorii au identificat o proteina care dă startul procesului prin care celulele stem se pot dezvolta în celule diferite in organism, de exemplu, ficat sau celulele creierului.

Descoperirea lor ar putea ajuta oamenii de stiinta în a îmbunătăți tehnicile care le permit să transforme celule stem în alte tipuri de celule în laborator. Acestea ar putea fi apoi folosite pentru a testa medicamente sau contribui la crearea de terapii pentru afecțiuni degenerative, cum ar fi boala Parkinson, boli ale neuronilor motori, SM și boli de ficat.

Oamenii de știință de la Consiliul Centrului de Cercetare Medicală pentru Medicina Regenerativă de la Universitatea din Edinburgh, care a studiat celule stem embrionare pe șoareci, a dezvoltat, de asemenea, o tehnică care să le permită evidențierea prezenței unei proteine cheie - Tcf15 - în celulele. Acest lucru inseamnă că cercetătorii pot identifica care celulele au proteine și urmări modul în care aceastea afectează celulele stem în timp real, pentru a obține o mai bună înțelegerea a modului în care funcționează.

Studiul, publicat in revista Cell Rapoarte, a fost finantat de Wellcome Trust and the Biotechnology și Consiliul Centrului de Cercetare Medicală. Dr. Sally Lowell, de la Consiliul Centrului de Cercetare Medicală pentru Medicina Regenerativă de la Universitatea din Edinburgh, a declarat:

"Acest lucru ne oferă o perspectivă mai bună în extrem de importantul prim pas pe care celulele stem trebuie să le ia, pentru a se diferenția în alte tipuri de celule. Înțelegând cum și unde acest lucru se întâmplă, ar putea contribui la îmbunătățirea modului în care suntem capabili de a controla acest proces."

Cercetatorii au identificat proteina, analizând cum unele celule stem sunt în mod natural împiedicate în a se profila în alte tipuri de celule. Au găsit două grupuri de proteine, dintre care una se leagă de o alta, blocândule de la îndeplinirea diferitelor lor funcții. Ei au reușit apoi să cerceteze proteinele blocate, pentru a vedea care din ele ar permite celule stem să se diferențieze.

A nu se copia fără acordul scleroza-multipla.blogspot.ro

Referințe:

Universityof Edinburgh. (2013, February 11). "Key Protein Revealed AsTrigger For Stem Cell Development."

Fibrele nervoase continuă să supraviețuiască în scleroza multiplă

07 februarie 2013

Oamenii de știință au descoperit că axonii la șobolanii cu scleroză multiplă (SM) pot supraviețui pentru o lungă perioadă de timp, chiar și după ce învelișul de mielină care izolează nervii numai este. Aceast fapt pune sub altă lumină ceea ce se ”știa” despre SM.

Scleroza multiplă (SM) este o boală a creierului cauzată de pierderea izolarii electrice a nervilor și de atrofia fibrelor nervoase numite axoni. Se credea anterior de către majoritatea oamenilor de știință, că o dată ce axonii își pierd izolarea lor, ei sunt în imposibilitate de a mai funcționa. Așa că a fost o surpriză pentru echipa de cercetători care a descoperit că axonii la șobolanii cu SM ar putea supraviețui pentru perioade lungi de timp, chiar și după ce și-au pierdut mielina(izolarea electrică). Aceasta este o descoperire revoluționară care schimbă ceea ce se ”știa” despre SM. Studiul condus de către studenții Chelsey Smith și Elizabeth Cooksey, va fi publicat în Journal of Neuroscience.

Axonii din șobolani au continuat să supraviețuiască luni de zile de la deteriorarea mielinei.

Autorul principal, Ian Duncan, profesor la Școala de Medicină Veterinară de la Universitatea din Wisconsin-Madison, a declarat:

"Acesta a fost primul studiu care să demonstreze supraviețuirea pe termen lung a axonilor după deteriorarea mielinei. Nouă luni reprezintă o perioadă relativ lungă de timp din viața unui șobolan, și nu s-a realizat cu pierderea axonilor, astfel ipoteza că axonii fără mielină trebuie să moară în mod automat, pare incorectă."

Izolantul mielinei este în mod normal creat de oligodendrocite, care sunt celule ce se găsesc în apropierea axonilor. Cercetătorii au descoperit că aceste celule produc factorii de creștere esențiali pentru supraviețuirea neuronilor. Duncan a adăugat:

"Aceasta este doar o speculație, dar in studiul nostru, oligodendrocitele au fost găsite în număr mult mai mare, probabil, într-o încercare de a produce mai mult mielină, și am văzut o mărire substanțială în creșterea factorului de producție."

Studiul este primul de acest gen care arată adevărata extindere reală al exprimării factorilor de crestere al oligodendrocitele. Este cunoscut faptul că aceste celule produc factori de creștere devreme in viață, cu toate acestea, au descoperit trei factori diferiți de creștere neuronală, pe care aceste celule le produc la animale în vârstă. Duncan a spus:

"Această lucrare a fost prima care arată că oligodendrocitele continuă să-și exprime factorii de creștere la animale mature, și acest lucru ar putea fi important".

Lipsa factorilor de creștere – proteinele care sunt necesare pentru creștere și dezvoltare - este asociată cu o serie de boli neurologice. Duncan subliniază necesitatea de a efectua studii suplimentare asupra factorilor de creștere, deoarece ar fi putea fi crucial în prevenirea pierderii mielinei în SM. Deși oamenii de știință au știut despre deteriorarea și dispariția treptată a axonilor în SM, până în prezent nu sa știut sigur dacă se produce deteriorarea în același timp cu demielinizarea. Duncan a concluzionat:

"Mult mai populară este ideea de a proteja axonii mai mult și dincolo de orice altceva, deoarece SM nu este în primul rând o boală demielinizantă, este mai întâi o boală a axonilor. Descoperirele noastre arată că nu este absolut sigur că axonii se vor deteriora atunci când aceștia sunt demilienizați. Dacă descoperirele noastre sunt corecte, am putea eventual să protejăm axonii, dacă putem crește cantitatea factorului de creștere ce este produsă de către celulele de ajutor."

Recent oameni de știință germani au identificat un inhibitor de formare al mielinei în sistemul nervos central. Ei spun că descoperirele lor ar putea ajuta în a oferi o explicație moleculară privind eșecurile mielinizării în SM, care ar putea ajuta in cele din urmă în elaborarea unui tratament pentru a preveni acest eșec.

A nu se copia fără acordul scleroza-multipla.blogspot.ro

Referințe:

Finding challenges accepted view of MS: unexpectedly, damaged nerve fibers survive 
Ian Duncan
University of Washington